Competiţia de un milion de dolari: cum va arăta viitoarea generaţie de prezervative?

Dincolo de glumele care s-ar putea face – şi se fac – pe seama ideii şi a eventualelor rezultate ale competiţiei, realităţile lumii în care trăim arată limpede că o extindere a utilizării prezervativelor ar putea fi benefică stării de sănătate a populaţiei lumii. Dar cum ar putea fi realizat acest lucru?

(Foto: Shutterstock.com)

• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an
• De ce uneori zăpada pare albastră?

Prezervativul este un mijloc remarcabil de eficace atât în ceea ce priveşte împiedicarea sarcinilor nedorite, cât şi prevenirea bolilor cu transmitere sexuală (BTS), al căror impact asupra sănătăţii publice este foarte mare, mult mai mare decât credem.

Oamenii au tendinţa să se teamă cel mai mult de infecţia cu HIV, virusul care poate produce SIDA, dar adevărul este că există multe BTS care, odată contractate, pot avea consecinţe dure. 

Gonoreea, de pildă, care era, acum o jumătate de secol, o boală neplăcută, dar uşor de vindecat cu antibiotice, a devenit azi o maladie care îi îngrijorează foarte mult pe medici, deoarece bacteria care o produce, gonococul (Neisseria gonorrheae), a devenit rezistentă la marea majoritate a antibioticelor. În curând, banala gonoree ar putea deveni nevindecabilă, avertizează specialiştii, ceea ce face cu atât mai necesară prevenirea infectării cu gonococ. 

O altă infecţie banală, cea cu Chlamydia, este cu atât mai periculoasă cu cât evoluează adesea insidios, fără simptome aparente, dar poate duce, la femei, la infertilitate. Mai des decât s-ar crede, motivul pentru care femeile nu reuşesc să rămână însărcinate este o infecţie „tăcută”, asimptomatică, cu acest agent patogen.

Şi mai există mulţi alţi „microb”i care pot fi transmişi prin contact sexual neprotejat şi care pot avea consecinţe grave asupra sănătăţii, dar a căror trecere de la o persoană la alta poate fi eficient împiedicată prin utilizarea prezervativului.

Dar, dacă prezervativul are de partea sa eficienţa, costul mic şi relativa simplitate a utilizării, are totuşi şi dezavantaje, printre care cele mai des menţionate sunt alunecarea de la locul lui în cele mai inoportune momente, ruperea (deşi acest lucru se întâmplă doar în 1-2% dintre cazuri) şi mai ales faptul că ar reduce intensitatea senzaţiilor agreabile din cursul actului sexual.

(Foto: Shutterstock.com)

Să nu fim ipocriţi: oamenii fac sex de plăcere. Şi nu numai în ziua de azi, în lumea noastră cu moravuri tot mai libere; aşa au făcut mereu, în toate epocile, în ciuda interdicţiilor religioase, a stavilelor morale, a oricăror încercări de limitare impuse de societate. Activitatea sexuală este o sursă de plăcere şi este aşa ca urmare a evoluţiei. Răsplătind cu senzaţii plăcute şi efecte fiziologice benefice activitatea sexuală, altminteri consumatoare de preţioase resurse energetice, natura „convinge” reprezentanţii celor 2 sexe să se angajeze mai des în această activitate, spre binele speciei. Şi, chiar dacă azi situaţia e diferită de cea a vremurilor de început ale omenirii, fenomenul biologic al atracţiei dintre sexe şi al trăirilor agreabile oferite de activitatea sexuală dăinuie cu aceeaşi intensitate, ceea ce conferă importanţă acestui aspect al chestiunii.

Prin urmare, cum să facem să avem prezervative mai bune, care să stea la locul lor, să păstreze pe cât posibil nealterate senzaţiile plăcute şi, în acelaşi timp, să îşi îndeplinească perfect rolul de mijloc de protecţie împotriva BTS şi a sarcinilor nedorite? 

După cum remarcă autorul unui articol apărut recent în The Economist, dacă punem la un loc aceste criterii, crearea unui prezervativ mai bun înseamnă a urmări în acelaşi timp binele public ca şi cel personal.

De la maţele de oaie la nanomateriale

De-a lungul timpului, o varietate de materiale a fost folosită pentru confecţionarea prezervativelor, de la corn şi baga (din care se făceau, în Japonia medievală, prezervative ce acopereau doar glandul penian), până la materiale mult mai flexibile, precum pânza de in impregnată cu diferite substanţe, pielea foarte subţire, intestinele sau vezica urinară a animalelor domestice, iar cel mai recent, materiale plastice şi cauciuc, natural sau sintetic. Azi, prezervativele cele mai des utilizate sunt fabricate dintr-un cauciuc foarte flexibil şi elastic (denumit în mod obişnuit latex), care are avantajul de a împiedica trecerea bacteriilor şi a virusurilor – agenţi ai unor boli cu transmitere sexuală.

(Foto: Shutterstock.com)

Latexul este realmente un material cu mari posibilităţi: foarte recent, un fabricant din China a anunţat că a reuşit să obţină cel mai subţire prezervativ din latex, cu o grosime de doar 0,036 mm, record omologat ca atare de organizaţia Guinness World Record şi care a doborât recordul precedent de 0,038 mm, deţinut de o firmă japoneză. 

Un mic număr de persoane pot prezenta alergie la latex, caz în care pot recurge la alternative precum prezervativele fabricate din poliuretan, din poliizopren sau cele din intestine de oaie, încă disponibile (Acestea din urmă sunt, totuşi, semnificativ mai scumpe decât cele din  materiale sintetice şi, în plus, există teama că ele nu ar fi fi eficiente împotriva bolilor virale cu transmitere sexuală; se crede – deşi nu a fost confirmat definitiv – că porii din structura acestor membrane ar permite trecerea particulelor virale, care în general sunt foarte mici, ceea ce ar duce la infectarea cu virusuri precum cel al herpesului, virusul papiloma ori HIV.)

Dar, cu toate progresele înregistrate, suntem încă departe de a avea la dispoziţie un prezervativ care să întrunească sufragii unanime. Chiar şi utilizatorii conştiincioşi şi conştienţi de importanţa folosirii lui tot îi reproşează anumite lucruri, iar mulţi alţi oameni nu îl folosesc deloc, tot pentru că îi reproşează anumite lucruri, ceea ce arată că eforturile de a obţine un prezervativ mai bun îşi au rostul lor.

Originala competiţie sponsorizată de Fundaţia Bill & Melinda Gates a stimulat creativitatea oamenilor de ştiinţă din numeroase laboratoare ale lumii. Nu mai puţin de 812 dosare cu propuneri au fost depuse, dintre care juriul a ales, în luna noiembrie 2013, 11 finalişti care să se întreacă în realizarea unui prezervativ performant de uz masculin. În prezent, se desfăşoară încă o rundă de jurizare, pentru propuneri privind realizarea unui tip superior de aşa-numit „femidom” – un prezervativ care fie purtat de femei (da, în interiorul corpului, evident!). Acest tip de prezervativ (imaginea de mai jos) este, la ora actuală, mult mai puţin folosit decât cel masculin, dar se consideră că ar putea reprezenta şi el o metodă eficace de prevenire a sarcinii şi a BTS, cu condiţia să fie mai sigur şi mai uşor de utilizat decât modelele din prezent. Câştigătorii acestei runde urmează să fie anunţaţi în luna mai a acestui an. 

(Foto: Shutterstock.com)

Fundaţia Fundaţia Bill & Melinda Gates oferă câte 100.000 USD fiecărei echipe alese printre câştigători în urma primei selecţii, pentru demararea cercetărilor, plus finanţare ulterioară de până la 1 milion USD dacă primele experimente se vor dovedi promiţătoare.

Şi aşa, atraşi atât de dorinţa de a-şi lega numele de o inovaţie de o asemenea importanţă, cât şi de generosul sprijin financiar promis, biologi, specialişti în ingineria materialelor şi alţi experţi lucrează cu râvnă la creararea „prezervativului viitorului”. Ideile creatoare nu lipsesc, unele implicând folosirea unor materiale noi, cu structură şi proprietăţi de excepţie, altele utilizarea într-un mod inovator a unor materiale binecunoscute, iar altele îmbinarea între materialele tradiţionale şi cele ultramoderne. Iată câteva dintre ideile pe care le explorează în prezent echipele de cercetători care s-au angajat în încercarea de a face un prezervativ mai bun. Iată câteva dintre ideile pe care le explorează în prezent diferite echipe de cercetători, idei prezentate recent în articole apărut în publicaţiile The Economist şi The Week. 

Una dintre abordări este „ranforsarea” latexului (materialul tradiţional din care sunt făcute majoritatea prezervativelor utilizate azi) cu grafen, unul dintre cele mai noi şi mai uimitoare materiale. Grafenul, care se prezintă sub forma unor „foiţe” din atomi de carbon aşezaţi într-un singur strat (deci o folie cu grosimea de un atom), este, în ciuda subţirimii lui, unul dintre cele mai rezistente materiale cunoscute, de 100 de ori mai rezistent decât oţelul. 

(Foto: Shutterstock.com)

1. Unul dintre grupurile care lucrează în această direcţie este condus de Aravind Vijayaraghavan, de la Universitatea din Manchester, locul unde, în urmă cu cca. un deceniu, a fost  inventat grafenul. Cercetătorii urmăresc ca, prin combinarea grafenului cu latex sau poliuretan, să obţină o membrană foarte subţire, dar şi foarte rezistentă, care să blocheze trecerea agenţilor infecţioşi, să permită „trecerea” senzaţiilor plăcute şi să nu sufere deteriorări în cursul utilizării.  

2. Obţinerea unui material compozit foarte rezistent prin combinarea grafenului cu latex este şi ideea la care lucrează o echipă de specialişti indieni, conduşi de Lakshminarayanan Ragupathy, de la HLL Lifecare, cel mai mare fabricat de prezervative din India. Ei au însă în vedere şi adăugarea de substanţe precum spermicide (substanţe care omoară spermatozoizii, amplificând efectul contraceptiv), medicamente antivirale sau chiar diferite arome. Aceste substanţe ar urma să fie adsorbite pe grafen (Aşa se zice: adsorbite, cu d. Adsorbţia este procesul de fixare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid pe suprafaţa unui corp solid.) Există şi azi prezervative tratate cu spermicide sau cu tot felul de arome, dar, în prezervativele actuale, aceste substanţe nu se pot prinde decât pe suprafaţa netedă a latexului. Grafenul ar oferi o suprafaţă mai „rugoasă” (la nivel microscopic, desigur), cu aria mai mare, astfel încât pe ea s-ar putea fixa cantităţi mai mari din diverşi compuşi chimici.

Şi alţi specialişti şi-au îndreptat atenţia spre materiale moderne, performante, care, graţie proprietăţilor lor, şi-ar putea găsi o nouă utilizare în domeniul fabricării prezervativelor.

3. Chimistul Jimmy Mays, de la University of Tennessee, SUA, urmăreşte „realismul”, imitarea cât mai fidelă a senzaţiilor, recurgând la polimeri cu grad foarte mare de elasticitate, moi, dar rezistenţi şi durabili, numiţi elastomeri. Din asemenea materiale – pe care Mays le studiază de 25 de ani – ar putea fi fabricate prezervative foarte elastice, ultra-subţiri şi ieftine. ”Scopul nostru este să fabricăm un prezervativ care să aibă aceeaşi textură ca şi pielea umană – nici să nu-ţi dai seama că e acolo”, declară specialistul.

4. Alte colective de cercetători nu au recurs la modernii elastomeri ori grafen, ci şi-au îndreptat atenţia spre materiale cunoscute de multă vreme, dar pe care vor să le utilizeze într-un mod nou şi ingenios. Pentru specialiştii companiei Apex Medical Technologies, SUA, elementul-cheie al acestei viziuni este colagenul, proteina care, în corpul animalelor şi al omului, formează o „armătură” de fibre care dau elasticitate unor ţesuturi precum cele care consitituie pielea ori pereţii unor organe. Într-un fel, utilizarea colagenului pentru fabricarea prezervativelor datează de multă vreme: el e cel care dă intestinelor de oaie elasticitatea care le făcea potrivite pentru confecţionarea prezervativelor.

Dar echipa condusă de Mark McGlothlin plănuieşte să utilizeze altfel acest material, într-un mod „hi-tech”: să extragă colagen din piele de peşte şi tendoane de vită (care conţin în cantităţi mari această proteină), să îl descompună şi apoi să reasambleze moleculele sale astfel încât să se obţină un material fără miros neplăcut, fără imperfecţiuni şi fără pori. (Membranele de colagen naturale au pori care nu permit trecerea spermatozoizilor, dar, posibil, lasă să treacă virusurile, mult mai mici ca dimensiuni; de aici, teama – de care am vorbit mai sus – că prezervativele din intestine de oaie ar fi bune doar ca mijloace anticoncepţionale, dar nu şi ca mijloc de protecţie contra HIV şi a altor virusuri.)

5. Cercetătorii de la Northwestern University, din Illinois, SUA, intenţionează să se concentreze asupra problemei senzaţiilor – problema care îi deranjează pe mulţi utilizatori reali şi potenţiali au prezervativului. De obicei, pentru a mări intensitatea senzaţiilor, fabricanţii încearcă să facă prezervativele cât mai subţiri, dar această abordare are limitele ei: în funcţie de material, există o anumită valoare minimă până la care poate fi subţiată membrana, fără a compromite rezistenţa la rupere. Echipa lui Patrick Kiser, de la Northwestern University, are o altă idee; deşi, fiind vorba despre secrete de fabricaţie, nu dau prea multe detalii, e vorba despre crearea unor prezervative din polimeri care să imite tactil ţesuturile corpului, reproducând astfel senzaţiile resimţite în cursul unui act sexual fără prezervativ. 

6. Karen Buch şi Ducksoo Kim, de la Boston Medical Centre, se concentrează şi ei asupra senzaţiilor din timpul activităţii sexuale, de data aceasta din perspectiva rolului lubrifianţilor. Ei încearcă să creeze o membrană care să se auto-lubrifieze în contact cu apa, eliminând astfel senzaţia neplăcută dată de lubrifianţii pe bază de uleiuri, folosiţi pe scară largă azi pentru tratarea prezervativelor. Abordarea lor este una inovatoare, ce descinde în domeniul foarte modern al nanotehnologiei. Ei au în vedere acoperirea prezervativelor cu nanoparticule dintr-un polimer special, care interacţionează cu moleculele de apă, formând un tip de soluţie numit hidrogel, cu funcţie lubrifiantă.

7. Dar nu a fost abandonată nici încercarea de a face prezervative mai subţiri, schimbând însă materialul: specialiştii organizaţiei non-guvernamentale California Family Health Council experimentează cu binecunoscutul material plastic numit polietilenă, mai rezistent decât latexul, ceea ce ar permite fabricarea unor prezervative de 5 ori mai subţiri decât cele de latex. În plus, utilizarea polietilenei ar elimina problema alergiilor la latex. Totuşi, polietilena nu este elastică aşa cum e latexul, proprietate ce pemite prezervativelor actuale să… stea la locul lor. Însă asta nu-l descurajează pe Ron Frezieres, care se ocupă de experimente şi care creează şi testează de 30 de ani prezervative. El afirmă că prezervativele la care lucrează vor fi făcute dintr-o folie de polietilenă specială, care va sta fixată la locul ei întocmai ca acele folii de plastic alimentare, foarte subţiri, cu care se acoperă alimentele. Mai mult, prezervativele vor avea nişte componente cu ajutorul cărora vor putea fi puse cu uşurinţă, ca o şosetă.

8. Aspectul „instalării” simple îi preocupă şi pe experţii de la Kimbranox, o companie din Africa de Sud; ei lucrează la o creaţie numită ”Rapidom”, un prezervativ prevăzut şi cu un aplicator, care rezolvă problema „montajului” dintr-o singură mişcare.

9. Pe aceeaşi linie, Michael Rutner şi Russell Burley, de la House of Petite Pty, Australia, încearcă să dezvolte un aplicator universal, cu ajutorul căruia orice prezervativ să fie aplicat corect şi fără a se deteriora.

10. În ceea ce priveşte problema „rămânerii pe loc”, cercetătorii de la institutul britanic Cambridge Design Partnership studiază, în prezent, proprietăţile unui material special, care se contractă mai mult pe o direcţie (perpendicular pe axa penisului) decât pe alta (paralel cu axa), strângându-se astfel în jurul penisului, fără a aluneca.

11. Iar oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Oregon, SUA, plănuiesc să fabrice prezervative dintr-un polimer special, „cu memorie”, care, odată ajuns la temperatura corpului, s-ar mula pe penis, potrivindu-se perfect. 

Tehnologii foarte avansate, după cum vedeţi, puse în slujba îmbunătăţirii unui produs căruia, oricâte bancuri am face pe seama lui, nu-i putem nega importanţa în viaţa omenirii, pentru sănătatea oamenilor, chiar pentru viitorul speciei umane. De fapt, el salvează vieţi – pur şi simplu. Pentru asta, merită să fie studiat şi îmbunătăţit. În fond, a salva vieţi e cel mai bun scop în care putem folosi tehnologiile avansate. 

(Foto: Shutterstock.com)

Surse: The Economist, The Week, Grand Challenges in Global Health